Am ales sa îmi cresc copilul cu iubire și încredere. Nu o judec și nu o critic. O cresc de mică cu motto -ul “suportăm consecințele acțiunilor noastre“ … și ea știe. Nu aleg pentru ea. Alege ea pentru ea – eu doar ii descriu din perspectiva mea care sunt variantele. Asta pentru ca am înțeles (și ea știe asta) ca nu sunt o mamă perfecta și nici nu candidez la acest titlu. Dar sunt pentru ea tot ce simt că o ajuta. Și o susțin necondiționat in tot și fără sa ii stau in cârca mereu, pentru că știu că are nevoie sa știe că am încredere in ea. De la ea am învățat extrem de multe lucruri și îmi este in continuare un foarte bun profesor. Când sunt prea serioasă știe sa ma readucă in adolescența ei și provoacă copilul din mine la tot felul de șotii. Nu ii spun “sufletul meu“ sau “viața mea“ pentru că am înțeles ca nu am de ce sa ii pun asta in cârca – eu am sufletul meu, ea pe al ei. Eu am viața mea, ea are viața ei. Viețile și sufletele noastre se armonizează frumos prin iertare, iubire, bunătate, susținere și respect. Și ii mulțumesc mereu pentru că m-a ales sa ii fiu mama și astfel sunt onorata sa susțin un copil minunat. Și da, i-am cerut acordul sa postez o fotografie cu ea, că deh, mamele de adolescenți știu ca avem nevoie de un acord 🥰❤️.